În a doua jumătate a secolului al 19-lea, trei mari savanți aveau să revoluționeze medicina românească – Victor Babeş, George Assaky și Nicolae Kalinderu. Acesta din urmă (n.1835, București – d.1902, Argeș), primul internist român ale cărui lucrări au fost cunoscute în străinătate, după afirmația prietenului său, Dr. Victor Babeș, este considerat unul dintre cei mai mari clinicieni interniști și primul clinician cercetător din țară.
Nicolae Kalinderu s-a născut pe 6 decembrie 1835, la București, într-o familie de origine turcă. Tatăl său se numea Lazaros (Lazăr) Kalinderoglu („fiul filosofului” în limba turcă)”, iar fratele său a fost renumitul jurist și publicist Ioan (Iancu) Kalinderu. Își începe studiile în România, dar le continuă în Franța, la Paris. Acolo, termină liceul, iar în 1853 devine student la Facultatea de Medicină. Dovedind calități deosebite, este numit mai întâi medic extern în 1858, iar ca urmare a unui concurs, în 1863, este primit ca medic intern al spitalelor din Paris unde, ca dovadă a activității sale excepționale este distins cu „Medaille des hopitaux”.
În anul 1870, la Paris, își susține teza de doctorat cu tema „De la cephalotripsie intracranienne” și devine Doctor în Medicină și Chirurgie. Trebuie menționat faptul că, după susținerea tezei de doctorat și acordarea titlului de Membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris, a devenit cu adevărat o personalitate în lumea medicală. A fost influențat în cercetările sale de medicina experimentală a lui Claude Bernard, de teoria bacteriologică a lui Louis Pasteur și de Rudolf Virchow.
În același an, 1870, revine în țară și este numit medic primar de boli interne la Spitalul Colentina. Din anul 1874, este angajat ca medic internist la Spitalul Brâncovenesc și devine curând șef al Diviziei I Medicale. Trecuseră zece ani de când era la Spitalul Brâncovenesc și la 5 martie 1887, Parlamentul a adoptat o lege prin care s-au creat trei noi catedre la Facultatea de Medicină din București, pentru care au fost numiți a le conduce: Victor Babeș (catedra de anatomie patologică și bacteriologie), Gheorghe Assaky (catedra de ginecologie) și Nicolae Kalinderu (catedra de clinică medicală). Victor Babeș, cel mai tânăr dintre aceștia, considerat savant la 32 de ani era recunoscut în cercurile științifice internaționale, după ce publicase la Paris, împreună cu Andre Victor Cornil, primul tratat complet de bacteriologie din lume.
Medicul și profesorul Nicolae Kalinderu a fost considerat primul clinician cercetător din România și primul clinician care a înființat un laborator în cadrul clinicii sale. A efectuat cercetări foarte importante asupra pleureziei purulente, a intoxicațiilor cu cosmetice pe bază de plumb, a variațiilor cantitative ale globulelor roșii în paludism, meningitei tuberculoase la adulți, leziunilor tuberculoase cu porți de intrare pentru diverse afecțiuni etc. Împreună cu Victor Babeș a inițiat studii care au avut o influență determinantă în domeniile histologiei, microbiologiei, diagnosticului și epidemiologiei leprei („Memoriu asupra leprei în România” -1889, „Lepra în România” – 1897 și „Lepra anestezică” – 1898). A reușit astfel să inițieze o serie de măsuri care aveau ca scop combaterea acestei boli necruțătoare. Nenumărate lucrări științifice, pe care le-a inițiat și dezvoltat, au devenit cunoscute în lumea medicală internațională, motiv pentru care Victor Babeș, l-a considerat primul internist român ale cărui lucrări au fost cunoscute peste hotarele țării. Împreună, au avut o colaborare deosebit de bună ajungând astfel să elaboreze o serie de măsuri practice pentru combaterea leprei și să înființeze la Răchitoasa (jud. Galați) izolatorul (leprozeria).
Într-o lucrare deosebită, apărută în 1887 și tipărită la Tipo-Litografia Eduard Wiegand din București – „Introducere la Clinica Medicală din Spitalul Brâncovenesc”, fiind conducătorul acestei clinici de mulți ani, el își expune foarte concret și convingător concepția sa despre clinică și raportul său cu patologia. În colaborare tot cu Victor Babeș prezintă în 1889 la Academia de Medicină din Paris, lucrarea „Leziunile nervoase centrale din boala Addison” care va fi publicată în revistele „Progresul medical Român” și „Analele Institutului de patologie și bacteriologie”. Tot împreună cu Victor Babeș prezintă cazul sarcomului cutanat pigmentar multiplu idiopatic. Aceaste lucrări au impresionat lumea medicală, motiv pentru care Academia de Medicină din Paris și Academia Română l-au primit membru corespondent. O altă lucrare definitivată, tot în colaborare cu Victor Babeș și prezentată la primul Congres de Dermatologie și Siligrafie de la Paris din 1889, însoțită de un atlas cuprinzând 31 de planșe reprezentând cazurile studiate, împreună cu preparatele microscopice care pun în evidență bacilii, a avut un ecou neașteptat și publicat în revista „La Roumanie Medical”, având aprecieri deosebit de elogiate în toată lumea.
Kalinderu va reuși, de asemenea, ca alături de doctorii Victor Babeș și Gheorghe Marinescu să editeze câteva periodice cu specific medical printre care și revista „România medicală”. A colaborat şi la publicaţiile de profil ale vremii: „Analele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti”, „Buletinul Societăţii de Medicină din Bucureşti”, „Progresul medical român”. Victor Babeş, în discursul omagial ţinut la şedinţa Academiei Române din ziua de 6 decembrie 1902, afirma că „Doctorul Kalinderu a fost primul scriitor medical român care, prin publicaţiile sale medicale, a intrat în concertul scriitorilor internaţionali”.
Pentru întreaga sa activitate și implicare în viața medicală, Nicolae Kalinderu va fi răsplătit cu mai multe premii de-a lungul carierei sale. Acesta a fost membru al Societății Dermatologice din Paris, dar și Membru Corespondent al Academiei Române începând cu anul 1890. Dincolo de pasiunea sa pentru medicină, Nicolae Kalinderu a fost și un iubitor al artei. Împreună cu fratele său, Ioan, administrator al Domeniilor Coroanei Regal, a achiziționat mai multe lucrări de artă de-a lungul timpului, pentru ca apoi să înfiinţeze un muzeu de artă. La doar 66 de ani, după o grea suferință, cel care a fost academicianul profesorul-doctor în medicină Nicolae Kalinderu a încetat din viață la moșia sa de la Ciulnița, jud. Argeș și a fost înmormântat cu onoruri militare la cimitirul Bellu din București.
Articoș scris de D.S. Olteanu, muzeograf Muzeul Victor Babeș, secția Antropologie Urbană, MMB
Bibliografie:
Petre Calistru, Radu Iftimovici, „Europeanul Victor Babeș”, Editura Medicală Amaltea, București, 2007;
https://radiorenasterea.ro/medicul-nicolae-kalinderu-6-decembrie-1835-16-aprilie-1902/
https://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/starea-de-sanatate/kalinderu-cel-mai-bun-clinician-288969.html/
Sursă foto:
https://galeriaportretelor.ro/item/nicolae-kalinderu/ – Deținător: MNIR
Nici unul din cei trei, Babeş, Assaki și Kalinderu, ce-au „revoluționat medicina” nu este român. Iar revoluționat, în ceea ce privește medicna, nu înseamnă nimic folositor oamenilor, dimpotrivă.